Depresiunea Trascău / Creasta de Cocoș

Comuna Rimetea (denumirea veche Trascău, în maghiară Torockó, în germană Eisenmarkt, Eisenburg) se află la la 7 km de satul Buru si 24 km de Aiud.

Este așezată la poalele vârfului Piatra Secuiului (1171 m). Denumirea stâncii provine de la faptul că în secolul XIII secuii au salvat satul de asediul tătarilor. Incă din vremea romană (106-274 d.C.), zona era populată datorită minelor de fier de aici, zăcămintele de fier care au fost epuizate între timp.

Totodată Torockó (Rimetea) era unul dintre centrele culturale ale Ardealului. În jurul anilor 1870, după un incendiu, s-au construit cunoscutele case albe, caracteristice zonei, care au fost frumos întreținute.

Stilul arhitectonic al clădirilor sale a făcut ca o mare parte dintre acestea să fie declarate monumente de arhitectură. În anul 1952 s-a deschis un Muzeu de Etnografie. Colecția de obiecte existentă aici reflectă ocupațiile principale ale locuitorilor din zonă – mineritul, metalurgia și prelucrarea lemnului. Un spectacol original al comunei este și asa-numitul „farsang cu măști”, la sfârșitul iernii.

Situl rural Rimetea (sec.XVIII-XIX) este înscris pe Lista Monumentelor Istorice ale județului Alba. Rimetea a fost distinsa in anul 1999 cu premiul „Europa Nostra”, pentru conservarea patrimoniului cultural si arhitectonic.

Cetatea Colțești (Cetatea Trascăului, în maghiară Torockóvár) este situată la vest de satul Colțești si la 5 km de comuna Rimetea. A fost construită în jurul anilor 1296 de subvoievodul Thoroczkay din Colțești, ca cetate locuibilă și cetate de refugiu. A fost ridicată cu premeditare pe un vârf calcaros, în urma invaziei tătare (mongole) din anul 1241, când au fost produse pagube însemnate localitatilor Rimetea și Colțești. Pe turnul nordic, înalt de aproximativ 20 m, se păstrează o inscripție care mentionează ca familia Thoroczkay a construit castelul în secolul XIII.

În anul 1470 cetatea a fost confiscată de regele Matei Corvin si dată voievodului Transilvaniei. În 1510 a revenit nobililor de Trascău (Thoroczkay), iar în 1514 a fost devastată de țăranii conduși de Gheorghe Doja. Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Austria (Habsburg) in cadrul revoltei Curutilor, familia nobililor de Trascău (Thoroczkay) a fost eliminată de pe scena istoriei, odată cu cetatea lor, distrusă în anul 1713 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege (Lobonti).

Azi se mai păstrează o bună parte din zidurile incintei și cele două turnuri laterale.

Vârful Ardașcheia, este cel mai înalt punct (1250 m) al crestei cu același nume, cea care mărginește spre vest partea nordică a Depresiunii Trascăului. Această creastă are o lungime de aproximativ 5 km, fiind cuprinsă între doi afluenți ai Pârâului Rimetea. Vârful este situat la est de Vf. Ugerului, acestea fiind separate de o înșeuare cu altitudinea de 948 m.

Pe piciorul sud-estic al culmii Ardașcheia, se afla un pintenul calcaros numit Creasta de Cocoș, un loc frumos de belvedere, situat deasupra depresiunii Trascăului.

Cheile Siloşului şi Cheile Plaiului sunt situate pe latura estică a masivului Bedeleu, cu un peisaj asemănător unei mări cu valuri pietrificate, cu creste zimţate, turnuri şi imense culoare de grohotişuri. Rupturile de pantă au dat naştere unor repezişuri şi cascade.

Cheile Valişoarei sunt o rezervaţie naturală complexă (geomorfologică, botanică şi peisiagistică). În pereţii cheilor se găsesc peşteri şi alte formaţiuni carstice (lapiezuri, bolţi, arcade), iar pe versanţi sunt prezente diferite specii de plante caracteristice, unele foarte rare.

Masivul Piatra Secuiului este un platou carstic suspendat ce prezintă un abrupt structural puternic modelat, cu o gamă variată de forme rezultate prin procese specifice climatului periglaciar şi reprezintă un ansamblu teritorial de mare valoare geomorfologică, botanică şi peisiagistică.

Panou panoramic: Colții Trascăului / Piatra Secuiului